TALCUIRI EVANGHELICE

Prefaţă

     Este bine cunoscut de către toţi creştinii că Biserica îşi datorează întemeierea sa întrupării, propovăduirii şi jertfei lui Hristos, iar mai apoi pogorârii Duhului Sfânt la Cincizecime peste Sfinţii Apostoli care, în aceeaşi zi, au şi fost hirotoniţi în vederea misiunii. Extinderea însă şi-o datorează propovăduirii vestei celei bune de către cei care au auzit cu urechile lor, au privit cu ochii şi au atins cu mâinile lor pe Cuvântul vieţii (I Ioan 1, 1). Predica a devenit deci instrumentul prioritar al lucrării misionare, iar Sfânta Liturghie este incompletă dacă se desparte de învăţătură. Într-o măsură mai mare sau mai mică, în funcţie şi de pregătirea slujitorilor săi, nici din Biserica noastră nu au lipsit predicatorii. Rolul predicatorilor a fost şi va rămâne mereu acela de a-l naşte pe om la credinţa în Hristos, apoi de a-i consolida credinţa şi de a o transmite mai departe.  

     S-au scris şi la noi o mulţime de cărţi de predici, iar altele au fost traduse din alte limbi, iar preoţii noştri slujitori au conştientizat dintotdeauna că nu aveau doar menirea de a fi liturghisitori şi administratori ai Tainelor, ci în egală măsură şi slujitori ai cuvântului, adică mesageri ai lui Dumnezeu aidoma profeţilor vechiului popor evreu. Chiar dacă nu toţi sunt dispuşi să asculte şi să primească mesajul Sfintei Evanghelii, preotul nu se descurajează niciodată, conştientizând că este un slujitor al lui Hristos şi că pleacă la drum cu bucuria că împlineşte lucrarea lui Dumnezeu care nu trebuie făcută cu nepăsare, fiindcă zice profetul Ieremia: Blestemat să fie tot cel ce face lucrările lui Dumnezeu cu nebăgare de seamă (Ieremia 48, 10), şi că nici nu poate fi slujitorul mai mare decât Stăpânul său şi ca urmare nici mai ascultat. Preotul îi are de model pe Sfinţii Apostoli şi pe profeţi care nu au fost niciodată descurajaţi în demersul lor. La vremea sa, profetul Iezechiel le grăieşte tuturor după cum i-a zis lui Domnul: Fiul omului, scoală şi mergi la casa lui Israel şi le spune cuvintele Mele…ori te-or asculta, ori nu te-or asculta, tu grăieşte-le (Iezechiel 3, 4; 11).

    Scopul cuvântului rostit prin Biserică trebuie să fie asemănător deci cu cel al profeţilor, adică numai cuvânt ziditor şi evident voit de Dumnezeu, iar nu pentru delectarea urechilor celor care ascultă. Când îl trimite pe profetul Ieremia la misiune, Dumnezeu îi zice: Iată te-am pus în ziua aceasta peste popoare şi peste regate, ca să smulgi şi să arunci la pământ, să pierzi şi să dărâmi, să zideşti şi să sădeşti! (1, 10). Prin urmare, cuvântul de învăţătură al mesagerului divin are rostul de a smulge şi de a tăia năravurile rele ale păcatului crescute ca nişte plante parazit în sufletele oamenilor, de a dărâma şi de a distruge ceea ce s-a clădit greşit, adică fundamentat pe minciunile falselor învăţături, iar mai apoi de a-l zidi sufleteşte pe cel la care este trimis şi de a sădi sămânţa cea bună a învăţăturii biblice care să dea roadele virtuţilor fără de care nu se poate accede în împărăţia cerurilor.           

    Volumul de faţă se deosebeşte esenţial de alte cărţi de acest gen prin aceea cp are două caracteristici. În primul rând, nu se doreşte a avea un caracter moralizator, şi de aceea nici nu a fost intitulat „carte de predici”. El se vrea a fi mai curând o carte de meditaţii asupra textelor evanghelice programate pentru lecturat în duminicile de peste an, precum şi la unele sărbători mai importante (cu ţinere). A doua caracteristică ar fi fundamentarea insistentă pe Sfânta Scriptură a celor două Testamente. S-a preferat titlul de Tâlcuiri evanghelice deoarece ne-am propus în primul rând să explicăm sensul mesajului evanghelic şi să evidenţiem totodată axarea lui pe întreaga Biblie, deoarece  Hristos n-a adus o altă Scriptură, ci doar a tâlcuit-o pe cea veche, a completat-o şi mai ales a actualizat-o. De asemenea, se insistă foarte mult asupra lucrării lui Hristos ca hermeneut. Într-adevăr, cine lecturează atent cuvintele Domnului Hristos din Evanghelii, poate constata că El a preluat vechile scrieri biblice, le-a explicat mereu în contextul programului Său mântuitor, le-a făcut foarte accesibile ascultătorilor şi le-a actualizat.

    Lecturând volumul de faţă, preotul sau credinciosul de rând va fi convins că se impune să cerceteze mult mai atent textul sacru, aşa cum îndemna de fapt şi Domnul Hristos; să mediteze asupra lui ca să-l înţeleagă, să realizeze cât poate fi de actual, şi mai ales să conştientizeze de ce trebuie să-l pună în practică.

    Dat fiind faptul, de altfel subliniat în unele tâlcuiri duminicale, al reluării de mai multe ori, dacă nu exact a aceloraşi texte, în mod sigur a aceloraşi teme în fiecare an, s-au realizat interpretări noi, în perfect acord cu învăţătura Bisericii Ortodoxe, dar fără repetiţii ori reproduceri ale altor tâlcuiri.

Fiind rezultatul unei îndelungate experienţe predicatoriale secondată şi de o minuţioasă cercetare biblică, avem convingerea că volumul de faţă va fi de un real folos pentru cei care vor să se angajeze plenar în vestirea cuvântului evanghelic şi să-şi perfecţioneze demersul omiletico-catehetic.

    Realizat într-un stil accesibil, volumul de faţă va putea fi lecturat nu numai de către preoţi, ca cei dintâi chemaţi la slujirea cuvântului, dar şi de către alte categorii de credincioşi care, sperăm, vor fi mai convinşi că trebuie să citească şi ei Sfânta Scriptură ca să o înţeleagă mai bine, să-i descopere profunda înţelepciune şi să-i pună în practică poruncile şi învăţăturile.

    Acest volum este realizat la solicitarea insistentă a unor preoţi care şi-au exprimat dorinţa de a avea la îndemână încă un instrument de lucru pentru omiliile şi catehezele ce se impun a fi rostite în biserică în duminici şi sărbători. El nu este doar o revizuire a celui publicat în 2008, ci şi o completare substanţială cu încă 21 de comentarii la acele duminici şi sărbători care lipseau din primul volum. Aşadar, din raţiuni pragmatice şi economice, temele publicate anterior au fost incluse şi în acest volum. Menţionăm, de asemenea, că unele teme au fost deja publicate în ziarul „Lumina”, la solicitarea redacţiei. Mai precizăm că, pentru a se evita repetiţiile inutile, temele anumitor pericope care se suprapun prea mult, în sensul că se reiau de câte două-trei ori în acelaşi an liturgic nu au mai fost  incluse.